Capitolul III Enjoy the silence

Words are very unnecessary
They can only do harm

Oac-oac! E 3 dimineața când îmi târăsc un picior jos din pat. Celălalt nu vrea și pace, așa că mai stau așa, incomod, preț de un minut jumate. Partea neadormită a creierului mă atenționează că timpul nu are niciodată răbdare, iar dacă-mi vreau cafeaua ness înainte de îmbarcarea pe shikara, acela era momentul și altul nu avea să mai vină! Mă supun, așadar, și mă duc desculță în cealaltă căsuță plutitoare, unde flăcăul bun la toate al gazdelor pregătise cele necesare. Aș face o mica paranteză, să-l descriu pe flăcăul ăsta fain, cu o dantură și un zâmbet impecabile, binevoitor și atent, impertinent de tânăr… Îmi amintesc că-s femeie măritată și cu prunci mărișori, deci n-o fac! Frec nessul, că timp de mentă nu-i, și-l beau pe fondul sonor al rugăciunilor ce îmbracă liniștea acelor ore abia trezite. Încep să mă obișnuiesc cu ele, la prima audiție m-a îngrozit murmurul neinteligibil.

Shikara. „Atâââââââât!”

Era momentul în care înțelegeam de ce insistase Tzecu să luăm shikara dimineața, la 4.30, cu somnul lăsat de izbeliște, de parcă ar fi fost al nimănui. Noapte și murmur, apa lovită de vâsle, valuri sfioase, pace și noi, pe Dal Lake. N-am ridicat aparatul foto, era timpul memoriei, o rugam să mă ajute, de data asta. Îi promiteam niște Ginkgo Bilboa sau Biloba, Bilbao… orice, doar să-și facă datoria! S-a dovedit fată de treabă, memoria mea, senzația aia, de atunci, e cu mine acum, când scriu, dar nu se lasă explicată. Dacă ar fi să dau un sfat, v-aș spune să luați shikara dimineața, când ziua încă nu crapă de plină de ea, când sunteți doar voi și armonia pe tot lacul. Altfel, zău, ratați esențialul!

Feelings are intense
Words are trivial
Pleasures remain
So does the pain
Words are meaningless
And forgettable

Dal Lake

Va urma... Mâine dimineață, pe la 7:00. :)