TAKE ME TO CHURCH - ELIZA
Îmi plac botezurile. Îmi încarc sufletul cu energie de fiecare dată când am în jur oameni fericiți, mă molipsesc instantaneu. Îmi place să revăd fotografiile ca pe un film documentar, să retrăiesc toate momentele capturate și puse la păstrare pentru când e nevoie de ele. Selecția o fac în decurs de câteva ore, stau și măsor emoții, să văd care dă mai greu la cântar. Subiectiv.
Creștinarea Elizei a adunat în jurul ei familia, de la mic la mare. Pe mulți dintre ei îi cunoșteam, ni s-au mai întâlnit drumurile. Am fost de-a casei, cum s-ar spune. Maria a rămas, în multe privințe, aceeași adolescentă frumoasă și timidă pe care o știam de la clubul meu de fotografie preferat. Alex, același tip serios, cu țigara și umorul mereu la îndemână. Deși îi plac pozele ca merele pădurețe, mă asigură că facem cumva să fie bine. :)
Retrospectiv, îmi dau seama că bunica Mariei m-a impresionat ca la carte, cum s-ar spune. Figură blândă, într-o relație specială cu divinitatea, în timpul ceremoniei religioase a trăit profund fiecare moment. La petrecere, a dansat umăr la umăr cu mai tinerii participanți. A savurat clipele solemne și pe cele fericite cu maturitatea celei care știe că nu se împart oricând și oriunde. Mi-a rămas incredibil de dragă.
La Province, localul ales de Maria pentru reuniunea lor, a fost o surpriză extrem de plăcută pentru mine. Mi-a lăsat, de la început până la sfârșit, impresia locului organizat cu tot sufletul, în care niciun detaliu nu a fost lăsat la voia întâmplării. Îl recomand cu sinceritate.
Vă mulțumesc pentru tot, dragii mei!
