India - a journey of a thousand feelings - II

January 30, 2019  •  2 Comments

Capitolul II – Sweetest perfection

I stop and I stare too much
Afraid that I care too much

Srinagar

N-aveam cale de-ntors, ca norocu’. M-am dus la bal, dansul era-n toi, mi-am pus și eu sandalele cu tocuri și-am început să țopăi, șchiopătând, ce-i drept, la început. Ce mai dans era pe stradă! Căldură și haos, claxoane și vaci, ricșe, motociclete, gunoaie, cerșetori și iar claxoane! Tiiii-tiiii! Tiiiiiiiiiii! Ti-tiiiiiiiiiiiiiiiii! No place to hide! Tiiiiiiiiiiii!Vacile aveau prioritate, pietonii, ba!

Vezi de ce n-ai ferestre la camera? aud în urechea stângă, încă funcțională. Mda, cum s-au gândit ei la tot, tot! mormăi într-o măsea, aia din spate, tăcută de obicei, cât să nu mă las prea repede.

Aterizăm pe un Rooftop Restaurant. Comand veg thali și-mi fac cruce cu limba. Doamne ajută, poate scap fără hepatită, că nu m-am vaccinat. Și-o cafea neagră, să am ceva-n stomac, just in case. Cred că mi-a ajuns cafeaua mai întâi, dar n-aș putea să jur. Tot atunci sau poate altădată?! a scos Tzecu o țigară Gudang Garam, cu aroma puternică de cardamom. Mă lăsasem de fumat. Da, iar! Nu era momentul să-mi impun restricții, am răpus printr-un knock-out rapid și premeditat ultima fărâmă de împotrivire și-am pufăit una, apoi alta și alta, nesătulă cum sunt. „Ce ne mai place să fumăăăăăm!” Gustul dulce care-mi rămânea pe buze era numai bun, spre deosebire de cafeaua ce aducea a spălătură de ness. Oh, chiar asta era!

Am dat gata un Tatăl Nostru, pe la jumătatea Îngerașului hăpăisem tot din farfurie. Trebuie să recunosc, mâncarea n-a fost rea, ba chiar dimpotrivă, mi s-a pliat binișor pe gusturi.
Cu burta plină și sufletul mai împăcat cu gândul că toți murim doar o dată, am alergat la moscheea Jama Masjid, unde am ajuns la timp să ni se spună că programul de vizitare pentru turiștii străini s-a cam încheiat! Ne-am mulțumit cu scările de la intrare, pe care le-am fotografiat fericiți, cu personajele lor cu tot.

Tiiiiii-tiiiiiii! Tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii! Eram într-un tuk tuk care nu era tuk tuk, doar semăna, dar am uitat cum se numește forma asta de tuk tuk care nu-i tuk tuk. Mă scuzați! Ce mai vuiet, ce mai trafic! Tiiiiiii-tiiiiiii! Șoferii indieni sunt incredibili, zău! Când zici că amú ai terminat-o cu toate, hopa, fac un viraj ce-ți mai dăruiește, mărinimos, câteva secunde. Uite-o vacă, se uită la mine, fix. Privirea mea seamănă cu a ei, dar e mai speriată. Vaca știe, e de-a locului, neînfricată. Dau să zâmbesc, dar mă scutură un hop și-mi trântesc dinții unii peste alții, apoi încerc să-i număr. Îmi ies la socoteală și mă bucur!

Gata! Suntem iar pe un Rooftop Restaurant și bem bere pe sub mână, pe sub masă, pe sub căni, care cum putem. Scumpă berea, a naibii, se vede că-i ochiul dracului! 200 de rupii, dar aveam să beau și cu 250. Na, viciile se cer întreținute, sunt niște curve de lux! Kingfisher alunecă ușor, luminile din main bazar se aprind, claxoanele le aud selectiv. Hai, că se poate! Nu mor azi!

Cu noaptea-n cap și-n picioare, ajung la aeroport! New Delhi are artere largi, înconjurate de verdeață și maimuțe. Cică-s hoațe și mușcă, n-am verificat, încă lucram la pașii de dans.

Vistara Airlines, zbor intern către Srinagar, impecabil! Adică im-pe-ca-bil! Să mă tot dau cu ei! Pe aeroport, în Srinagar, primim asigurări că totul e ok, nu avem motive să ne neliniștim din pricina conflictelor politice. Poftim?! Evident, eu habar n-am pe ce planetă trăiesc. Nici măcar faptul că-i văzusem înarmați până-n măduvă nu mă făcuse să-mi pun vreo întrebare. Dacă n-aveam răspunsul?! Dozez eforturile, aplic tehnica folosită cu maimuțele, nu stau să analizez, abia ce mă acomodasem cu pantofii!

Când pășesc pe houseboat, deja dansez bine. Tzecu s-a întrecut pe sine la capitolul ăsta, admit în sinea mea și cu voce tare, lăsând entuziasmul să orăcăie în sincron cu broaștele de pe lac. Respir liniște. Sweetest perfection.

Takes me completely
Touches so sweetly
Reaches so deeply
Nothing can stop me…

 

Mai multe fotografii găsiți aici.

Va urma... Mâine dimineață, pe la 7:00. :)

 


Comments

O cale(non-registered)
Am uitat de boi să zic, dar cred că dintr-ăştia sunt peste tot!
O cale(non-registered)
În afară de vacă, am întâlnit tot ce descrii în Egipt. Stai, Numai că mie nu prea mi-a venit să fumez acolo. De fapt, simţeam că, dacă m-aş muta în Egipt, m-aş lăsa de fumat. Bineînţeles, a fost un gând fugar, căci imediat ce am găsit ţigările mele preferate, la juma de preţ faţă de Ro, m-am răzgândit în legătură cu lăsatul. În condiţiile în care eu, de vreo juma de an, fumez tutun.
No comments posted.
Loading...

Archive
January (6) February (8) March April (3) May (2) June July August September (1) October November December
January February March (1) April May (1) June (1) July August (1) September October November December
January February March April May June July August (1) September October November December