„Fă 100 de fotografii, șterge 99, publică una sau niciuna!” - Jens Krauer.

vama vecheOLYMPUS DIGITAL CAMERA

„Mi-ar plăcea să fiu acolo, parte din întreg, să văd cu ochii mei, să simt și să particip la o asemenea desfășurare de forțe.” În sfârșit, îmi încheiasem scrisoarea de intenție. În 2017 nu reușisem să leg două fraze coerente, așa că am rămas acasă. Mi se părea de bun simț să respect cele trei cerințe ale festivalului, dacă el tot mi se oferea gratuit. Anul trecut, lovită de o determinare imposibil de ignorat, am reușit de-am aliniat astrele în direcția Vama Veche, VSLO - 2018. 

Îmi închipuisem eu ceva, dar eram departe de adevărul din Vamă. Am trăit o săptămână în care zilele începeau măcar la 8 și aveau toate premisele să nu se termine. Mi-am băut cafelele de dimineață ascultându-i pe Silviu Matei, Chris Suspect, Jens Krauer, Cornel Lazia, Ioan Bragheșiu, Petr Bambousek, Vali Bărbulescu, Cristian Crisbășan, Angel Penchev, Sebastian Cristea și Andrei Apostol. De la fiecare am rămas măcar cu o impresie, dacă nu și cu o lecție.

Pe lângă sesiunile teoretice și practice, VSLO, cu ajutorul sponsorilor participanți, îți oferă și posibilitatea de-a testa aparatură foto. Eu m-am legat sufletește de-un mirrorless, un Olympus ușor și prietenos căruia i-am promis că ne mai întâlnim în viața asta. Având cu cine, având cu ce și având unde, fie iei la pas drumurile cunoscute, să le aprofundezi, fie testezi și alte cărări. Alegi omul care-ți place când vorbește și pare din lumea ta sau dimpotrivă, îți faci  curaj, scuipi în sân și mergi cu cel ce te scoate din zona de siguranță dulceagă. Oricum decizi, nu rămâi indiferent!

Și-apoi, mai e Vama! Eu sunt o fată a mării. Nu-i vară fără mare, dar în Vamă nu mai fusesem din prima tinerețe. Revederea m-a dezamăgit, în măsura în care puteam să simt așa ceva, scăpată singură de-acasă, în august, la mare! Nu recunoșteam sălbăticia de altădată, aglomerația mă sufoca puțin. Trecutul îmi făcea cu mâna de la depărtare, iar prezentul se îmbrăcase strident și diferit. 

Într-o seară ce s-a lăsat pe spatele unei zile doldora de experiențe, una și una, m-am trezit râzând. Era un râs care nu-mi aparținea dintotdeauna, venise în vizită pe neașteptate. Din tot sufletul, autentic, eliberator. Mi-am luat aparatul și-am plecat pe plajă. Singură, că nici eu, nici Dana, partenera mea de experiențe VSLO, nu ne-am putut influența reciproc. Una cea, una hăis, dar cu convingeri, nu de complezență!

Dimineața aia și altele câteva m-au prins dansând pe plajă, la Stuf sau la Acolo. Îi ziceam Acolo, cu accent pe A. Mă urcasem în mașina timpului. Toți anii ăia rumeni de tineri și impertinent de fără griji mi se perindau prin minte, luându-mă cu ei. Am mai auzit de Spiritul Vămii, dar nu-l cunoscusem personal până atunci. Mă tem că experiența aia va fi unică, nu cred în repetiții, de aceea e cu atât mai prețioasă. O las aici, mulțumind participanților. 

Cred însă în prietenii, cu încăpățânare. Sunt cele vechi, pe care știi că te poți baza, la o adică. Apoi vin cele noi, surprinzătoare. Te uiți la ele și te minunezi, cum pică așa, când ți-e lumea mai fragilă.

Iris transmite acum din Antarctica, unde bate zeci de kilometri la picior, culege probe de sol și apă, povestește cu foci și pinguini, într-o aventură pe care i-o doresc splendidă! O puteți urmări și susține și pe aici.

Silvia, când nu-i plecată-n lume, dă viață Bucureștiului prin fotografiile ei. O găsiți aici.

Dana e din Timișoara, noi ne vedem mai des, ca norocu'. Zilele trecute a rezumat în niște cadre grăitoare un spectacol pe care mă bucur că nu l-am ratat: If music be the blood of love! Nu detaliez, vă invit să citiți și vă delectați pe pagina ei.

Am încercat să exprim succint - mi-a ieșit de minune! - cam ce-a însemnat VSLO pentru mine. Nu i-am făcut dreptate în scris, simt asta, dar anumite experiențe se cer trăite, în poveste își pierd din savoare.

Mulțumesc, Cătălin Rudolf și Andreea Han Rudolf, întâi pentru oportunitatea pe care ne-o oferiți, apoi pentru acel e-mail care se termina cu „ne vedem în Vama!” Îmi amintesc și acum ce mult m-a bucurat acceptarea. 

Mulțumesc, Florin Ghioca, serile aveau cel puțin un zâmbet asigurat datorită prezentărilor tale.

În încheiere, las o trimitere către un proiect prezentat de Chris Suspect: Gratuity included. Nu-i pentru pudici, sunt scene de viață necoafată. Mi-au rămas întipărite pe retină, așa cum mi-au rămas vorbele lui Jens, pe care le-am scris în introducere, întipărite în minte. 

Să nu uit! În august 2019, ne vedem în Vama, la VSLO!