*** La cererea unor persoane importante, public și aici - cu ușoare modificări și adăugiri - foiletonul dedicat Indiei. În fond, acest site i se cam datorează. Dacă nu l-ați citit până acum, sper să vă placă. Dacă v-a plăcut, poate-l recitiți. ;) Dacă... :)

***

Paharganj, New Delhi Capitolul I – Condemnation

”You don’t have to travel to India to find yourself!”

Impactul cu India a fost ca un pumn zdravăn în stomac. Aerul cald și umed cântărea greu, refuzând să se lase tras în plămâni. Picioarele încă îmi tremurau inexplicabil și-mi părea că pământul se învârte prea repede. Oamenii mișunau încoace și-ncolo neafectați de gravitație, iar eu îmi doream doar să mă așez undeva, oriunde, și să zac puțin. Cum n-aveam timp de prostii, m-am ținut după grup, m-am urcat într-un taxi, iar vântul mi-a zburătăcit părul și gândurile prin New Delhi.

Drumul încolo a durat mai mult decât era prevăzut. Cei de la Turkish Airlines ne-au dat peste cap turul planificat și dorit al Istanbulului, oferindu-ne, în schimb, o masă și un tur de peste 8 ore al aeroportului. Nu-i nimic, m-am răzbunat mâncând rahat cu fistic oferit gratuit pe la toate magazinele de profil. Un deliciu! Mi-am zis c-o să cumpăr în drumul înapoi, dar, ca să vezi, întoarcerea s-a făcut soră de cruce cu expresia aia: socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg! Ne-au alergat pe aeroportul din Istanbul, cu ghid, să nu cumva să pierdem legătura cu Budapesta. N-a fost să fie, data viitoare!

We need a doctor, please, is there a doctor on board? M-am trezit din ațipeală în plină stare de leșin. Am apucat să mă mir și să-mi zic că nu-i cazul să fac de-astea, apoi nici să mă cert n-am mai fost în stare. Eram conștientă, dar incapabilă să mă mișc, să articulez ceva coerent. Stewardesa mă privea îngrijorată și mă întreba ce am. Madam, are you ok? Not really, am bâiguit, dar paloarea feței mele i-a confirmat, dacă n-a înțeles.

Aveam în stânga un indian cu care apucasem să schimb 3 vorbe, în dreapta o israeliancă, mai în vârstă, cu care schimbasem vreo 5. Și-mi era rău, rău! Bad timing, mă gândeam, neaducându-mi aminte cum dracu' îi spune la spirt în engleză! Trebuia să miros spirt, să-mi revin. Ei îmi căutau pulsul și nu-l găseau, eu nu știam să le spun că vreau spirt! Halal! Mi-au dat zahăr, m-am repus în funcțiune după vreo 10 minute. Se putea și mai rău.

Unde-i fereastra?!? am țipat, intrând în camera de hotel din faimosul Paharganj. Neaerisită, sufocantă, cu pereții închizându-mi ermetic respirația, îmi bloca ultima fărâmă de rațiune. Eram în pragul unui atac de panică, iar un gând, unul singur, se răscula neobosit, din toate colțurile minții: Cine dracu' m-a pus?!?

I'll suffer with pride...