Anul trecut, parcă prin toamna timpurie, dar nu sunt sigură, mi-a vorbit Raluca pentru prima dată despre apartamentul pe care voia să îl fotografiez, ca să îl listeze pe airbnb. Știa exact, de pe atunci, cum voia să îl prezinte lumii, iar în eforturile ei de a-și vedea planurile materializate n-a precupețit nimic. 

Deși e o persoană cu mult bun gust, a angajat un designer. Deși are un aparat de fotografiat performant, a apelat la mine. Ar fi putut să-și cumpere perdele și naproane dintr-un supermarket, dar le-a comandat special, de la Atelier Coquet. M-a sunat de câteva ori să îmi spună că mai are un pic și de fiecare dată mi-a împărtășit câte-o viziune, un plan de bătaie. Nimic nu putea rămâne la voia întâmplării, „lasă că e bine și-așa” devenise „știu că putem face ceva grozav”. Recunosc, m-a molipsit cu entuziasmul și energia care păreau că-i sunt oricând la îndemână. Recunosc, mi-a fost teamă, dar încrederea ei în mine m-a determinat să studiez domeniul fotografiei imobiliare. Pare că un fotograf poate fotografia orice, așa cum un bucătar poate găti orice, dar nu-i chiar așa! Pentru toate genurile de fotografie e nevoie de informație (diferită) și exercițiu. Nu cred c-a rămas un colț din apartamentul propriu neimortalizat. Am studiat lumina naturală și pe cea artificială, colțurile și unghiurile, liniile drepte, să-mi completez și actualizez latura creativă și jucăușă pe care am apucat deja să o scot în lume.

În sfârșit, anul acesta, odată cu relaxarea socială venită după încercarea secolului, Raluca m-a anunțat obosită, dar fermă: E gata, poți veni duminică?

Așa am ajuns să vizitez apartamentul cochet, în culori pastelate, situat în buricul Timișoarei, într-un bloc cu o grădină verde la poartă. Deși era înnorat afară, livingul era învăluit într-o lumină ambientală extrem de primitoare, în timp ce dormitorul lenevea într-o atmosferă turquiose.
M-au cucerit imediat culorile alese, am remarcat cărțile, scrise în diverse limbi, pentru toate gusturile. Era acolo și cartea copilăriei mele, „Singur pe lume”. Am zâmbit. Bucătăria completa natural spațiul deschis al încăperii, iar masa albă și rotundă abia aștepta poveștile din jurul ei. Am testat, la final! ;) 

M-a invitat la o cafea, puteam să-mi aleg dintr-o gamă variată. Sunt „expresso” de fel, dar acolo am încercat un cappuccino. Pregătise și un mic dejun, ce va deveni un obicei al casei. Croissante proaspete ce miroseau a cald. Fructe. Flori în vaze. Haide, lasă-mă să stau o noapte! i-am spus. Singură, nu ating nimic, doar mă desfăt! 

Deși am călătorit destul și în majoritatea orașelor vizitate m-am cazat prin airbnb, într-un singur loc am fost întâmpinată cu o sticlă de vin și o prăjitură, de bun venit. (I-am ținut minte și le-am scris un review bilingv pe site, să mă asigur că află cât mai multă lume că-s oameni faini!) 

-Cred că voi oferi și shuttle, de la aeroport! îmi termină Raluca gândurile. 

Nu mi-a fost greu să mă desfășor. Spațiul aștepta, atât de frumos amenajat, încât îți era mai mare dragul să surprinzi fiecare parte, în cadre strânse și largi, din toate unghiurile. Niciun loc nu striga: Pe mine să nu mă fotografiezi, că nu ies bine în poze! Sau: Ia-mă din stânga, ăla mi-e profilul bun! Mai rar un client atât de fotogenic! 

Raluca e o gazdă atentă și cu care te poți întinde la povești, fără riscul de-a te plictisi. Apartamentul pastel e tânăr și la început de drum, își așteaptă musafirii cu încredere, croissante, multă energie benefică și un pahar de vin alb. Altul, pe cel din poze l-am băut eu, dacă tot l-am botezat! ;)  E curat, spațios și dotat cu toate cele necesare unei șederi mai scurte sau mai lungi în Timișoara.  Eu sunt doar un martor care vi-l prezintă prin prisma trăirilor proprii. Special, am ales o fotografie ce poartă amprenta micului nostru răsfăț din timpul ședinței foto. Pe site-ul airbnb găsiți apartamentul în toată desfășurarea lui, iar dacă aveți ocazia, nu-l ratați. Îmi mulțumiți apoi! ;)